Tag: marti

Nu-s! Nu-s nici în folderul ăsta, nici pe desktop, nici în downloads, unde-s pozele pentru reportaj? Cînd am mers să caut povestea aia faină a cașcavalului din Darabani, am luat și aparatul cu mine, am făcut și niște poze, dar nu le mai găseam nicăieri. Îmi și schimbasem laptopul între timp și parcă era o neliniște în mine că o să scriu degeaba și că n-o să mă creadă nimeni dacă n-o să vadă cu ochii lor.

Și cum poate să mi se întîmple doar mie, ideile bune îmi vin doar după ce mă chinui vreo două ore și mă învîrt mai ceva ca un cîine în jurul propriei cozi – am intrat pe Google Street View. No, amu ia și caută fabrica, dacă n-ai știut să îți salvezi pozele.

Fabrica de cașcaval am găsit-o repede, așa că mi-am permis să mă mai „plimb” puțin pe străzile atît de dragi mie. Am vrut să o iau la vale, spre Cornești, dar se pare că Google n-a avut aceleași intenții și s-a oprit la strada principală. Ei, bun, mă duc la bunica atunci – măcar de strada asta a fost Google interesat. Ajung în fața casei, văd gardul alb, nucul care, deși l-am tăiat acum ceva vreme, pe internet încă umbrește curtea și, ca de fiecare dată, o văd pe bunica pe bancă – la propriu, pe bancă, uitîndu-se spre poartă, poate-poate apare vreun nepot.

„Ok”, îmi zic, „mă duc, o salut, poate mănînc ceva în fugă și plec, poate o prind și pe cealaltă bunică, asta dacă a avut Google motorină să meargă pînă la ea.” A avut motorină și chiar a și trecut Google pe la poarta ei, că pe altundeva n-avea pe unde – stă pe la ieșirea din oraș, pe drumul spre civilizație. Nu se vedea nimic în curte, dar asta nu m-a surprins, avînd în vedere că intrarea în casă e prin spate și că pe acolo își fac viața bunicii, așa că am luat-o în sens invers, să mai vizitez centrul.

În timp ce mă deplasam cu viteza unui click plasat în cel mai îndepărtat punct vizibil pe șosea, adică în timp ce încercam să ajung mai repede la partea care mă interesa, în centru, am dat peste un lucru care m-a trîntit cu capul de masă. Cam prin dreptul cimitirului, pe stradă, mi s-a oprit ochiul asupra unei biciclete vechi și asupra unui tricou vărgat, cu nuanțe gri, ce mi se părea puțin (mai mult) cunoscut. Am băgat în marșarier vreo doi metri și, minune, văd biciclistul uitîndu-se curios la mine. Bine, nu la mine, la mașina Google cu camera aia aproape extraterestră de deasupra. Era bunicul care, cel mai probabil, se întorcea foarte împlinit de la tîrg cu o pungă de mere (sau de ardei, aici mă cam lasă vederea, că e cam în ceață poza, băi, Google-e-e).

N-aș vrea să zic că am pierdut timpul, pentru că m-am întîlnit cu bunicii, dar mai știți cînd am zis că ideile bune îmi vin după ore întregi de chin? Mda, aparent sînt un masochist – pozele erau salvate într-o arhivă online de care uitasem. Reportajul „Cașcavalul de Darabani, pe masa președintelui” a apărut în Opinia Studențească săptămîna trecută și a ieșit bine sau, cel puțin, așa zice lumea, iar dacă încă nu l-ai citit, apasă AICI.

Ne vedem, adică ne „citim” și marțea viitoare, tot la rubrica asta.