• Eu zîc,  Marțea cu „L”

    Cînd Messi nu-i pe teren, nici Barcelona nu joacă

    Atitudinea Barcelonei din finala Cupei Regelui de aseară a fost exact aceeași din returul cu Liverpool – poate ne cîștigă Messi meciul. Lăsînd spații imense între linii, catalanii au jucat de parcă era un meci amical și așteptau să fie schimbată la pauză toată echipa, în timp ce adversarii de la Valencia păreau că se simt ca acasă.  FC Barcelona a început acest sezon cu o echipă care ar fi trebuit să cîștige în toate competițiile fără prea mari probleme. Pe lîngă Messi, în atac, erau Coutinho, Suarez și Dembele, iar la mijloc Busquets și Rakitic împreună cu Arthur și Vidal urmau să domine liniile mediene îmbătrînite ale celorlalte echipe…

  • Marțea cu „L”

    Ce se-aude-n casca mea?

    În cap n-aveam nimic, nu că acum aș avea prea multe (fire de păr), habar n-aveam ce urma să fac după liceu, dar un lucru știam sigur: nu mă duc la medicină. Puteau să se închidă toate facultățile din lume, eu nu aveam să calc holurile niciunei clădiri în halat alb decît dacă ieșeam din duș. Însă atunci, parcă sfidînd gîndurile împărțite cu privire la viitorul meu, mîna dreaptă s-a blocat pe mouse, a dat un click pe Google, iar mîna stîngă a tastat „House MD sezonul 1 episodul 1 online subtitrat” și a mai și apăsat „Enter”. Și, cumva, omul ăsta, Dr. House (Hugh Laurie) mai că m-a făcut…

  • Marțea cu „L”

    De la cașcaval, începi să vezi bunici

    Nu-s! Nu-s nici în folderul ăsta, nici pe desktop, nici în downloads, unde-s pozele pentru reportaj? Cînd am mers să caut povestea aia faină a cașcavalului din Darabani, am luat și aparatul cu mine, am făcut și niște poze, dar nu le mai găseam nicăieri. Îmi și schimbasem laptopul între timp și parcă era o neliniște în mine că o să scriu degeaba și că n-o să mă creadă nimeni dacă n-o să vadă cu ochii lor. Și cum poate să mi se întîmple doar mie, ideile bune îmi vin doar după ce mă chinui vreo două ore și mă învîrt mai ceva ca un cîine în jurul propriei cozi…

  • Marțea cu „L”

    Cu românii pe terasă

    Ședeam acum vreo trei ani pe terasa unei cafenele din Berna, un „orășel” de pe la prietenii noștri elvețieni și mă delectam cu priveliștea asta. Mi-am adus aminte de ea și am zis că e musai să o vedeți și voi, nu de alta, dar la cît m-a costat înghețata aia de lămîie, n-o să îi uit gustul niciodată. Nu știu cum sînteți voi, dar eu cînd călătoresc într-un loc nou, fac poze – nu selfie-uri sau poze de grup, ci poze cu ceea ce văd. Și mai fac un lucru – rețin, dom’le, fețele oamenilor pe care îi întîlnesc. Iar într-o zi cu soare, seara, în redacția Opiniei, în…