Atitudinea Barcelonei din finala Cupei Regelui de aseară a fost exact aceeași din returul cu Liverpool – poate ne cîștigă Messi meciul.
Lăsînd spații imense între linii, catalanii au jucat de parcă era un meci amical și așteptau să fie schimbată la pauză toată echipa, în timp ce adversarii de la Valencia păreau că se simt ca acasă.
FC Barcelona a început acest sezon cu o echipă care ar fi trebuit să cîștige în toate competițiile fără prea mari probleme. Pe lîngă Messi, în atac, erau Coutinho, Suarez și Dembele, iar la mijloc Busquets și Rakitic împreună cu Arthur și Vidal urmau să domine liniile mediene îmbătrînite ale celorlalte echipe europene.
Chiar și pe apărare, acolo unde, de vreo trei ani încoace, Barcelona n-a investit, se găseau acum Umtiti și Lenglet, care făceau fiecare o echipă bună cu Pique în centru și cu Semedo și Alba pe aripi.
Dar au eșuat mizerabil în încercarea de a repeta treble-ul din 2015, atunci cînd au cîștigat și campionatul, și Copa del Rey, și Champions League. În schimb, au reușit să facă, la nivel de trofee, un sezon chiar și mai prost decît cel trecut, cînd măcar au luat cupa și campionatul.
Și într-un astfel de sezon, Messi a jucat mai bine decît în ultimele două sezoane la un loc. Cele 36 de goluri în La Liga i-au adus a șasea Gheată de Aur, a marcat de 51 de ori în 49 de meciuri și a contribuit la 70 dintre golurile Barcelonei. Iar sezonul acesta chiar așa a părut a fi – a „one man army”.
Fanii au dat imediat vina pe Valverde, însă apărarea acestuia stă tocmai în cele peste 130 de goluri marcate de echipă în toate competițiile, un record pentru ultimii trei ani. De la acel MSN (Messi – Suarez – Neymar) n-a mai înscris Barcelona atîtea goluri într-un sezon.
Tot cam de pe vremea aceea n-au mai fost atît de agresivi și n-au creat atîtea ocazii ca acum. Valverde a avut nenorocul să apară în vestiar imediat după plecarea lui Iniesta, dar se pare că a reușit să găsească un Iniesta mai tînăr în Arthur, care a făcut un sezon excelent în toate competițiile.
N-a scăpat nicio minge, a recuperat aproape la fel de mult ca Busquets și a driblat în stilul lui Xavi și Iniesta, mijlocașii de suflet ai publicului catalan.
De asemenea, i-a adus pe Dembele, care, dacă nu s-ar fi accidentat, ar fi terminat sezonul în primul 11, și pe Coutinho, care chiar dacă n-a dat randamentul așteptat, nici n-a dezamăgit precum Arda Turan sau Paco Alcacer.
Barcelona nu mai jucase în 4-4-2 de pe vremea lui „Tata Martino” și atunci nu cîștigase în formula asta. Acum a bătut Real Madridul pe Bernabeu, a bătut Liverpool, Manchester United și alte echipe mari din fotbalul european în 4-4-2.
A fost, într-adevăr, un sezon ratat pentru Barcelona. Dar dacă peste vară nu va pleca nici Valverde, nici vreunul dintre jucători și vor fi aduse forțe proaspete în atac prin Griezmann sau prin Neymar, vor putea să conteste lejer orice competiție.
Pentru că exact în asta a stat puterea Barcelonei care a făcut tripla cu Luis Enrique. Interdicția la transferuri a forțat consolidarea sinergiei dintre jucători și a dus la reînvierea culoarelor de pasă gîndite de Guardiola în legendarul Tiki-Taka.
Text publicat în nr. 614 din Opinia Studențească
Sursa foto: realitatea.net