„Cum e la 20 de ani, frumosule?” N-ai 20 de ani dacă n-ai primit această întrebare și acest compliment din dotare. Și sigur n-ai 20 de ani dacă nu răspunzi pe bază de interes. Fie îi zici cît de „viață e viața”, fie îi dai cu ștergătoarele, ca să îi arăți cît de bine te-a nimerit lauda și curiozitatea, și îți vezi de cei aproximativ 60-70 de ani ce ți-au mai rămas (dacă ești norocos). Eu, în limitatele mele cunoștințe lingvistice de care dispun încerc să evit răspunsul sau, în cel mai bun caz, să scobor un „bine” din neant.
Dar, pentru voi, special, în premieră și, dacă sînteți cuminți, și în reluare, o să vă dau răspunsul secolului 2-1:
La 20-20 de ani mă simt mai paralel decît statul român și mai inodor decît Novichokul ce i-a „adormit” pe Skripali.
Da, e criptic și filosofic (dacă citești asta, Cătălin, cam aici am terminat de zis lucruri citibile, de acum înainte… mai vedem ce iese), însă e tot ce am pe „fuflețel” spus în cît mai puține și mai normale cuvinte.
În 2013, Conan își implora invitatul, pe Harrison Ford, cu bani gheață, să îi dea un spoiler de orice fel cu privire la următorul film Star Wars. Evitînd în stil PSD răspunsul clar, Harrison încheie momentul cu niște vorbe ce mi-au rămas într-un colțișor foarte bine îngrijit și luminat din creier. La afirmația moderatorului, care îl tachinează, spunîndu-i că „am crezut că ai venit aici din dragoste”, oftînd și căutîndu-și o poziție mai confortabilă în fotoliu, Harrison a rostit în felul său calm și tărăgănat două propoziții:
„Nu fac eu nimic din dragoste. Din dragoste stau acasă.”
Atunci, dragă Han Solo, hai acasă cu Motley Crue, că pare mai bine decît ce mă așteaptă în aglomerația umană spre care mă poartă Forța în următorii 70 de ani.