Iar a venit 21 martie și iar sînt în dificultate. Nu pentru că nu știu ce trebuie zis și ce trebuie făcut azi, ci pentru că nu prea mă dau eu în vînt după zile de naștere. Însă dacă așa zice datina străbună, că trebuie, dom’le, sărbătorite, măcar ale altora, dacă ale tale nu, așa facem. Ne supunem.
Dacă anul trecut am dat-o într-una emoțională și plină de paragrafe lacrimogene, anul ăsta schimbăm fițuica, nu de alta, dar nu mai am bani de șervețele, la cîte am folosit anul trecut.
Așa c-o să fie simplu data asta: La mulți ani, tata! Și, hop, bag o melodie 😉