De ce aud întinsul cum șoptește?
De ce aud chitara cum ucide-un vers?
De ce din lanuri de pământ întors,
Aud un glas de plug ce se căiește?
De ce văd râul cum aleargă-n loc?
De ce văd muștele cum zbiară-n cercuri late?
De ce din toate câte-au fost în joc,
Tu m-ai ales și m-ai atins cu moarte?
De ce simt cerul cum se stinge-n salve?
De ce simt pomii unduind un vals?
De ce sunt eu învăluit acum de jale
Ținându-mă târâș după-al Tău pas?
De ce-mi răspunzi tăcut la întrebare?
De ce-mi ascunzi cu grijă-al meu necaz?
De ce nu Te prefaci ca orișicare,
Și-n schimb, mă-mbraci, zâmbind, cu-al Tău topaz?