Poezie

Așteptând să spun ceva

Scurtă ședere

Stau.

Licheni luciferici coboară pe aripa

îngerilor de piatră.

Cerul plânge câte o stea cu fiecare seară

așteptând luna de miere.

Mersul trenurilor spre profeții mici

mă așteaptă calm pe mâna scoasă din apă.

Argan și lihnit lignit verde îmi tulbură

visul de copil:

fericire?

 

Puțin timp liber, vreme prielnică, tristețe, comemorări și un poet pe o bancă, în parc. Ingredientele pentru câteva versuri într-o zi de decembrie. De ce?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: