Scurtă ședere
Stau.
Licheni luciferici coboară pe aripa
îngerilor de piatră.
Cerul plânge câte o stea cu fiecare seară
așteptând luna de miere.
Mersul trenurilor spre profeții mici
mă așteaptă calm pe mâna scoasă din apă.
Argan și lihnit lignit verde îmi tulbură
visul de copil:
fericire?
Puțin timp liber, vreme prielnică, tristețe, comemorări și un poet pe o bancă, în parc. Ingredientele pentru câteva versuri într-o zi de decembrie. De ce?