Poezie

Jurnal din barcă

Pe malul Styxului mă-mbăt, arhanghele-n a tale bale

și, în ecou de apă chioară, mă-nec ‘na tale poale.

Pe scîrțîitul în apus, un vizitiu de dric mă amăgește

„sigur e mai scurt pe-aici, că sigur nimeni nu plătește.”

Altar, amar și voie bună, lumină scumpă printre jnepeni,

îmi stă pe limbă să te supăr, îmi stau pe geană ochii țepeni.

Pe luciul apei, sub un val, o muză roșie și-o vidră coaptă;

smulg absolut ceremonial, o lacrimă de la luntrașul de pe barcă.

„Hai, du-mă acasă, măi, Charon, că mă așteapt-o crustacee moartă

în farfurie caldă de carton, în prag de-arhivă abia arhivată.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: