• Poezie

    Jurnal din barcă

    Pe malul Styxului mă-mbăt, arhanghele-n a tale bale și, în ecou de apă chioară, mă-nec ‘na tale poale. Pe scîrțîitul în apus, un vizitiu de dric mă amăgește că „sigur e mai scurt pe-aici, că sigur nimeni nu plătește.” Altar, amar și voie bună, lumină scumpă printre jnepeni, îmi stă pe limbă să te supăr, îmi stau pe geană ochii țepeni. Pe luciul apei, sub un val, o muză roșie și-o vidră coaptă; smulg absolut ceremonial, o lacrimă de la luntrașul de pe barcă. „Hai, du-mă acasă, măi, Charon, că mă așteapt-o crustacee moartă în farfurie caldă de carton, în prag de-arhivă abia arhivată.”

  • Eu zîc

    Drumul

    „Viața este alcătuită din decizii. Ești suma deciziilor tale. O decizie greșită te poate distruge.” Am auzit, poate de prea multe ori, aceste maxime pline de înțelepciune. Se întâmplă ca, în acest drum lung, pe această autostradă numită „Viață”, să te întâlnești cu momente în care fiecare alegere are puterea de a-ți schimba sensul și viteza de mers. Iar în acele momente, dacă faci alegerea greșită, te confrunți cu maximele de mai sus și derivatele lor. E drept că, nu știu cum se face, dar, deși le știm, suntem surprinși să le auzim. E un drum greu, un drum pe care poți rămâne în pană, fără motorină, pe care poți…

  • Poezie

    Primăvară și brumă

    Știi, melodia mea din vis, ce gust are un cal? Are un gust de iarbă putrezită, Un gust de dragoste arsă pe plită. De ce te-ntreb? Fiindcă-am gustat. Și nu pot ține pentru mine Ce chiar și tu știi foarte bine… Acum, îngână-mi mai departe, Intră-mi în vis de șoapte moarte Și scoate-mă cât poți de viu Cum numai singur, eu, te știu…

  • Eu zîc

    Seein’ My Father In Me

    4 mai 1998. Nu vă pot spune multe despre acea zi. Dar de un lucru sunt sigur. Cineva plângea răcnind profund deranjat de aerul și lumina ce l-au scos din întunericul liniștit în care trăise în ultimele nouă luni. Altcineva se confrunta cu o fericire și o întrebare bruscă: Ce e aia „a fi tată”? Viața e alcătuită din rutine și chestiuni noi ce devin rutine în cele din urmă. Dar, după ce te-ai distrat singur, fără griji, vine perioada în care te distrezi împreună cu o altă ființă. Te obișnuiești și cu ea (până la urmă). Și, atunci când ți-e lumea mai dragă și mai plictisitoare, apare ‘ăl micu căutând atenție! Știu, ‘ăl micu era…

  • Eu zîc

    Expert sau meijin?

    „Un meijin este mai mult decât un expert sau un specialist, este un geniu creator. Personalitatea lui originală îl situează deasupra tuturor.” – Suzuki Daisetz Teitaro Secolul XXI poate fi cuprins într-o singură lege universală: „Experții spun că…”. O caracterizare subită dar, în același timp, cuprinzătoare pentru ceea ce înseamnă nivelul societății. Totuși, cum ajungi expert? Procesul este de-a dreptul complex, cuprinzând termeni și termene, ani de muncă și transpirație, bani cheltuiți pe lentile din ce în ce mai groase. Totul pentru a ajunge la nivelul de expert! Apoi mori. Ba nu, greșeala mea, am sărit peste câțiva pași importanți. Întâi te îngrași, te alegi cu toate bolile pe care le…

  • Eu zîc

    Care-i mai cu moț, mon cher?

    Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre… Odată și cândva, demult, cică ar fi existat și pe la noi niște ființe de le zicea „oameni”! Nimeni nu știe cu siguranță cum, când și de unde au apărut. Unii speculează că ar fi fost opera unuia, Dumnezeu. Alții luptă cu îndârjire pentru ideea că ar fi niște forme evoluate (sau nu!) de maimuțe. Dar… vorba cântecului: Sânge rău de mi-aș face, Și pe cine să mă mânii? Este-o veche zicătoare: Bată vântul, latre câinii… Bine-i mai zicea Zavaidoc, ăsta: dacă tot au dispărut, de ce să ne mai întrebăm cum au apărut? Hai…

  • Poezie

    Parfumul…de chitară! – Partea I

    Zaralis, ora 10:25 a.m. Am să încep prin a vă spune ce căutam eu în glorioasa zi de 15 august la cafeneaua Kai’Ri, de pe strada Gen. Altair, nr. 23. Nu am fost niciodată adeptul paradelor militare sau a demonstrațiilor publice. De obicei se sfârșeau printr-o masă de oameni flămânzi și obosiți care erau puși pe harță. Norocul meu legendar făcea ca exact în acea legendară zi, la acea legendară oră, să îmi beau liniștit și, ar spune unii, puțin cam plictisit, legendara ceașcă de lapte și să mă delectez cu legendarul preparat pentru care era vestită cafeneaua: clătite cu sirop de arțar și nuci pecan. Ei bine, într-unul din…

  • Poezie

    Parfumul…de chitară! – Al-Shafer

    Purtat puțin peste putere, Pornit pierdut pentru pierzare Pătrund prin praful permutat Parfumul… de chitară. Crezând candid cu crunt cobzar, Crezând cutarea căutată. Caut cărunt, credul,  Chiar crud, Parfumul de chitară… Arzând am ars. Aștept… așa. Aștept a așteptare. Amanetat, amenințat, Parfumul de chitară. Vândut, vânt vrut, Vând vinerea visare. Venea, vindea. Venea, visa: Parfumul de chitară…

  • Eu zîc

    マジで感謝!

    泣いちまった でもみんなが 肩をたたいてくれた Pentru cei dintre voi care se întreabă ce fel de extraterestru a pus mâna pe mine și m-a învățat să scriu în limbi noi, se numește Google și este din rasa browserelor cu funcția de translator. Dar, nu vă îngrijorați, nu scrie nimic rău acolo! Totul e perfect. De fapt, mai mult decât perfect. Tocmai de asta scriu acum. Măi, ciocoflenderilor, voi aveți prieteni? Măi, eu cred că aveți. Nu sunt ăia cu care râzi în pauze la școală sau cei cu care ieși sâmbătă seara în oraș și aștepți cu o tragică răbdare trecerea unei săptămâni din viață pentru a te lansa în alta, la fel…

  • Poezie

    Domnișoara Nopții cu Urlete

    Urechea-i fină De căprioară hăituită, Aude dens ecoul țipătului de pescăruș verde. Dar ochii dulci nici nu respiră. Buzele-i roșii De curtezană bătută, Gustă cu sete urletul șacalului părăsit. Dar colții albi nici nu se-nroșesc.